Mâța și co - Flow

Ioana Satmari • 3/24/2025

Suntem într-o lume din care oamenii, subit, au dispărut complet, dar urmele lor par încă fresh. Flow, candidatură letonă pentru cel mai bun lungmetraj internațional la cea de-a 97-a de Oscar, regizat de Gints Zilbalodis și scris de Zilbalodis și Matīss Kaža, este o animație care nu are actori.

Bazat pe ideea de a înlătura complet prezența oamenilor din peisaj, rămâne totuși foarte bine ancorat în practicile oamenilor. Pare că toate întâmplările sunt luate mult din ce ar face oamenii. Animalele “vorbesc” între ele, dar tocmai pentru că ele comunică atât de mult prin sunete: lătrături, mieunături și altele pe care nu sunt în măsură să le descriu, își pierde ideea de lume la care nu avem acces pentru că nu o înțelegem. Asta mă împinge să cred că totuși se leagă prea mult de umanitate. Modul în care animalele tot timpul se manifestă prin a scoate sunete, dar și prin limbaj paraverbal care nu le este caracteristic. Am simțit foarte prezentă concentrarea pe ideea de a face un film din care să lipsească complet oamenii. Și încercând o îndepărtezi atât de mult, de fapt, e și mai prezentă.

Firul narativ amintește mult de modul de construcție al unui basm. Personajul principal, pisica, care încearcă să se salveze de la o inundație și care în acest proces își face mai mulți prieteni: câinele, capybara-ul, lemurul și cocostârcul. Fiecare nou prieten își dovedește loialitatea și încrederea, astfel intrând în poveste. Singurul personaj căruia i-am lipsit prezența este Sfânta Duminică.

La sfârșit mi-au rămas două lucruri în minte. Primul este că mă așteptam să cunosc mai bine personajele. Să știu ce le caracterizează. Nu au avut un profil foarte bine definit. Într-adevăr, e greu să faci asta când nu te bazezi pe limbaj ca și catalizator care să dea formă interacțiunii și, astfel, să le vezi personalitatea. Aici se reîntoarce contradicția. Dacă nu ar fost acea fărâmă care dă impresia că se trece bordura între specific uman și altceva, poate nu aș fi căutat ceva mai mult în modul în care sunt construite personajele. Al doilea gând este: “animalele astea merg la oraș”. În călătoria lor din timpul inundației, cele 5 animale stau împreună pe aceeași barcă, pe care știu să o și cârmuiască, și ajung într-un oraș părăsit.

Stilul de animație este unul relativ precar. Texturile sunt nefinisate, dându-ți impresia că poți vedea personajele ca jucării pe un raft la magazin. Amintește de stilul 2D de animație și așteptam o oarecare nostalgie. Dar nu a fost acolo.

Animația, povestea și neumanizarea umanizată a personajelor n-au mers prea bine împreună. Flow e o poveste drăguță, dar ceva nu se leagă. E ceva putred la mijloc.